Despre Menirea Omului 〈2026〉

Bătrânul continuă, privind spre stelele care începeau să strălucească:— Menirea omului nu este un lucru fix, ca un obiect pe care îl găsești în pod. Ea este o „devenire”. Omul este singura ființă care se întreabă despre sine și despre Creatorul său, căutând mereu ceva mai înalt decât propria supraviețuire.

— Așadar, menirea mea este să fiu tâmplar ca tine? insistă tânărul.— Nu neapărat. Menirea ta este să fii „creator” în tot ce faci. Dumnezeu ne-a creat „după chipul Său”, oferindu-ne darul de a iubi și de a crea la rândul nostru. Menirea ta este să transformi „lemnul brut” al vieții tale — fricile, greșelile, talentele — în ceva care să emane „bună mireasmă”, așa cum spunea Sfântul Ioan de Kronstadt , asemenea unei flori a câmpului. Despre menirea omului

Într-un mic sat de la poalele munților, trăia un bătrân tâmplar pe nume Luca. Toată viața, el cioplise lemnul cu o măiestrie care părea să dea suflet scaunelor, meselor și cutiilor care ieșeau din mâinile sale. Într-o seară de toamnă, un tânăr ucenic, frământat de gânduri, îl întrebă:— Meștere, care este menirea omului? Ne naștem doar ca să muncim, să îmbătrânim și să dispărem? — Așadar, menirea mea este să fiu tâmplar ca tine